Sindromul mana-picior sau eritrodisestezie palmo-plantara este un efect advers al chimioterapiei, ce apare mai ales la nivelul palmelor si picioarelor, mecanismele ce provoaca acest sindrom fiind variate.
Se caracterizează printr-o iritatie a pielii care apare în special la nivelul palmelor si al talpilor sau în alte parti ale corpului unde există zone de frecare, presiune, incalzire si/sau transpiratie.
Sunt multe medicamente implicate în declansarea acestui sindrom mana-picior.
Substante care pot declansa sindromul mana-picior:
- Capecitabina
- Doxorubicin
- Fluorouracil
- Liposomal doxorubicin
- Cytarabine
Substante care pot provoca reactii cutanate de tip sindrom mana-picior:
- Sorafenib
- Sunitinib
- Cabozantinib
- Regorafenib
- Axitinib
- Pazopanib
- Vandetanib
- Vemurafenib
- Dabrafenib
In general, reactia apare mai repede (intre 24 ore și 2-3 saptamani) si este mai severa cand chimioterapia se administrează in bolus sau in doze mari pe durate scurte de timp. Din contra, reactia apare mai tarziu (intre 2 si 10 luni) atunci cand se utilizează infuzii continue cu doze mici de chimioterapic.
Diagnosticarea si tratarea precoce a acestei complicatii este esentiala deoarece in cazuri severe poate necesita intreruperea permanenta a tratamentului sau se poate complica cu infectii secundare, calitatea vietii pacientilor fiind afectata major.
Manifestarile clinice ale sindromului mana-picior sunt diferite ca gravitate, in functie de momentul instalarii si de pacient. Initial apar la nivelul palmelor si al picioarelor disestezii sub forma de usturimi, senzatie de arsura, asociate cu eritem, edem, dureri, care se pot complica in fazele mai avansate cu fisuri superficiale sau profunde, descuamare cutanata si chiar veziculatie si ulceratii.
Preventia aparitiei sindromului mana-picior este relativ simpla si trebuie cunoscuta de fiecare pacient care incepe tratamentul cu medicamente citostatice cunoscute in declansarea acestui sindrom.
Semne şi simptome importante pentru care este indicat sa contactati medicul:
- senzatie de furnicaturi, arsura, sensibilitate sau mancarime;
- inrosirea pielii;
- durere sau tumefiere;
- descuamare sau decolorarea pielii;
- mici vezicule (bule) sau zone de uscaciune.
Pacientii trebuie sfatuiti sa tina cont de urmatoarele recomandari:
- Evitarea expunerii prelungite a mainilor si picioarelor la apa fierbinte (ex. dusuri lungi, bai fierbinti);
- Limitarea expunerii la soare si protejarea pielii in cazul expunerii la soare;
- Evitarea activitatilor ce cauzeaza frictiune sau aplica o forta suplimentara asupra picioarelor sau mainilor (ex. plimbari de lunga durata, jogging, munca fizica intensa);
- Evitarea contactului cu detergenti si alte produse chimice de curatenie;
- Evitarea incaltamintei si imbracamintii stranse pe corp;
- Sa-si racoreasca mainile si picioarele cu gheata, acoperita intr-un prosop sau sa aplice comprese reci cate 15-20 minute;
- Sa-si mentina mainile si picioarele intr-o pozitie ridicata cand stau jos sau intinsi in pat;
- Sa evite transpiratia excesiva prin expunerea mainilor si picioarelor la aer pe cat de mult posibil;
- Sa tamponeze cu grija pielea cu un prosop moale dupa spalare;
- Sa aplice creme hidratante pe piele dupa fiecare spalare si sӑ previna uscarea mainilor;
- Sa poarte in permanenta imbracaminte si incaltaminte usoare, ventilate, ce confera libertate de miscare
Pacientii trebuie avertizati in legatura cu posibila aparitie a acestei manifestari cutanate si cu ideea ca interventia prompta previne intreruperea terapiei pe perioade lungi de timp. Gestionarea sindromului mana-picior consta atat in masuri profilactice cat si terapeutice.
Tratamentul sindromului mana-picior este in principal local, prin folosirea cremelor si a produselor dedicate, care contin ingrediente speciale, care poate fi asociat cu unul sistemic, ajutandu-i pe bolnavi sa gestioneze cat mai bine diferitele afectiuni ale pielii aparute in timpul terapiei cancerului.